Vânzarea unei mașini are ceva dintr-o mutare. Îți strângi lucrurile, îți faci ordine prin torpedou, găsești un bon vechi de benzină și o monedă rătăcită sub scaun, mai dai o tură în jurul ei și te întrebi dacă nu cumva o să-ți lipsească.
Apoi vine omul, o vede, se învârte și el, se urcă, ascultă motorul, bate ușor în cauciucuri ca și cum ar putea ghici tot viitorul după sunet. Se semnează actele, se strâng mâinile, se dau cheile. În punctul ăsta, aproape toți au impresia că gata, povestea e închisă.
Doar că mai rămâne o hârtie, uneori invizibilă, care îți poate strica liniștea în zilele următoare. RCA-ul.
Întrebarea Cum se face transferul RCA la noul proprietar al mașinii? apare fix când nu mai ai chef de încă o procedură. Ai vândut, ai luat banii, ai făcut actele, ai trimis un mesaj la prieteni. Și totuși, RCA-ul nu se mută ca o sacoșă dintr-o mână în alta.
La noi, în practică, transferul e mai degrabă o coregrafie între două gesturi: fostul proprietar închide ce are pe numele lui, iar noul proprietar își face propria poliță, cu datele lui. Dacă vrei o formulare mai directă, transferul e o schimbare de responsabilitate, nu o simplă schimbare de posesor.
Am să explic pe larg, pe limba omului care are și alte griji, ce ai de făcut, de ce e bine să o faci repede, cum îți recuperezi banii pe perioada nefolosită și cum te ferești de situațiile acelea enervante în care te trezești că ai probleme cu o mașină pe care nici nu o mai ai.
Ce înseamnă, de fapt, transferul RCA
Când oamenii spun transfer, se gândesc la ceva simplu: ai o poliță valabilă până în octombrie, ai vândut mașina în februarie, iar cumpărătorul ar vrea să folosească aceeași poliță până expiră. Sună logic, mai ales dacă ești în modul economie, de genul nu vreau să plătesc de două ori.
Numai că RCA-ul e o asigurare obligatorie legată de un vehicul, dar și de proprietar, prin datele lui și prin istoricul lui. Prima se calculează în funcție de profil, de clasa bonus-malus și de alte detalii care nu sunt identice de la o persoană la alta. De aici vine și toată încurcătura. În limbajul de zi cu zi, transfer înseamnă să nu rămâi cu o poliță pe numele tău după ce ai vândut mașina și, în același timp, să nu rămână cumpărătorul fără RCA.
Legal, contractul RCA încetează când proprietarul notifică asigurătorul că a transmis dreptul de proprietate asupra vehiculului și atașează actele care dovedesc această transmitere. Asta e cheia. Nu încetează automat în clipa în care ai semnat contractul de vânzare-cumpărare, ci în momentul în care asigurătorul e informat corect și complet. Iar după încetare, dacă nu există daune plătite sau datorate pe perioada aceea, fostul proprietar are dreptul să recupereze partea de primă aferentă perioadei neexpirate.
În practică, unii asigurători pot face o actualizare prin act adițional sau pot cere emiterea unei polițe noi. Nu e o regulă unică, fiindcă fiecare companie are proceduri interne, dar rezultatul bun, pentru tine, arată la fel: numele vechi dispare din poveste, numele nou intră corect în baza de date.
De ce merită să te ocupi de RCA chiar în ziua vânzării
Dacă ai vândut o mașină, probabil ai și momentul acela de ușurare, nu mai plătesc impozit, nu mai merg la service, nu mai ascult zgomotul acela misterios. Și atunci tentația e să zici că RCA-ul se rezolvă, cumva, la nevoie.
Doar că RCA-ul e genul de detaliu care nu iartă amânarea. Nu pentru că te pândesc instituțiile după colț, ci pentru că se pot întâmpla lucruri care te prind la mijloc. Un accident banal, o tamponare în parcare, o constatare amiabilă făcută în grabă. Dacă polița e încă pe numele tău, iar mașina e deja la altcineva, apar întrebări. Poate partea păgubită își recuperează banii, fiindcă asta e ideea RCA-ului, să protejeze terțul. Dar tu, ca fost proprietar, riști să îți fie afectată clasa bonus-malus sau să fii chemat să lămurești lucruri care, sincer, nu ar mai trebui să te privească.
Mai e și partea practică, cea de ghișeu. Pentru transcrierea dreptului de proprietate, de regulă se cere dovada unei polițe RCA pe numele noului proprietar, valabilă. Asta înseamnă că, oricât de tentant ar fi să folosești polița veche, cumpărătorul va ajunge tot la ideea de a-și face una nouă. Iar dacă el amână, amână și transcrierea. Și atunci mașina circulă, uneori luni, cu talonul pe numele vechi, cu o combinație de acte care arată bine doar la prima vedere.
Ce spune legea, pe românește, fără praf de coduri
Dincolo de articole și alineate, legea îți spune un lucru foarte practic: dacă mașina nu mai e a ta, ai dreptul să nu mai rămâi legat de polița RCA. Ca să se întâmple asta, trebuie să anunți asigurătorul că ai transmis dreptul de proprietate și să trimiți actele care dovedesc vânzarea.
Tot legea îți recunoaște dreptul la bani înapoi pentru perioada rămasă, dar doar în măsura în care nu s-au plătit și nu se datorează despăgubiri pentru evenimente din perioada în care polița a fost activă. E un fel de echilibru: ai fost asigurat cât ai avut mașina, plătești pentru acea perioadă, iar restul se întoarce la tine.
Mai este și obligația de a-ți informa asigurătorul atunci când datele din contract se schimbă pe parcurs. Vânzarea schimbă o informație esențială, cine mai e proprietarul, deci e bine să nu o lași în aer.
Dacă reții ceva de aici, reține partea simplă: nu te baza pe ideea că polița se evaporă de la sine. Nu. Polița se închide atunci când tu spui oficial, cu acte.
Situația ideală, cea care nu-ți mănâncă nervii
Sunt oameni care fac vânzarea mașinii ca la carte și pare că le merge viața mai lin. Nu pentru că au noroc, ci pentru că își pregătesc pașii înainte.
În varianta ideală, cumpărătorul își face RCA pe numele lui chiar în ziua în care semnați actele, eventual chiar înainte să plece cu mașina. Apoi tu, ca vânzător, trimiți notificarea către asigurător și ceri încetarea poliței și restituirea diferenței de primă pentru perioada rămasă.
Aici apare o mică discuție, uneori stânjenitoare, dar sănătoasă: ce facem cu ziua de azi? Tu vrei să închizi polița veche, el vrea să plece cu mașina. Soluția e simplă: el își face polița nouă, îți arată dovada, apoi tu închizi fără teamă. Dacă vrei să fii și mai prudent, poți să lași polița ta activă până la finalul zilei și să trimiți notificarea imediat după. Contează să fie rapid și documentat.
Varianta care pare comodă, dar te poate încurca
Mai există o variantă, des întâlnită, mai ales la vânzările între cunoscuți: cumpărătorul pleacă cu mașina folosind polița veche, cu promisiunea că își face el ceva în câteva zile. În teorie sună ok, în practică e loterie.
Dacă omul e serios, își face repede asigurarea, iar tu îți închizi polița. Dacă omul e genul care amână, tu rămâi cu polița pe numele tău, el rămâne cu mașina în trafic, iar în baza de date apare o situație care nu reflectă realitatea. Dacă se întâmplă un accident, devine brusc foarte important cine era trecut ca asigurat și cum se raportează dauna.
Nu zic că în fiecare caz se întâmplă ceva rău. Dar dacă ai de ales între o procedură de zece minute și posibilitatea unor discuții încurcate peste două luni, eu aș alege procedura.
Cum face vânzătorul încetarea poliței și recuperarea banilor
Partea bună e că, în ultimii ani, multe lucruri se pot rezolva fără să mergi fizic la sediul asigurătorului. Email, formular online, aplicație, chiar și un mesaj în contul tău de client, dacă ai. Partea mai puțin bună e că fiecare companie are micile ei preferințe, iar tu trebuie să le nimerești ca să nu se prelungească inutil.
Ce documente sunt, de obicei, suficiente
Asigurătorul vrea să vadă dovada că mașina nu mai e a ta. Asta înseamnă, în mod normal, contractul de vânzare-cumpărare sau factura, după caz, și o copie a certificatului de înmatriculare pe care se vede mențiunea de înstrăinare, cu data. Uneori se cere și copia cărții de identitate a vehiculului sau o copie după actul tău de identitate. Dacă vrei să nu te mai întrebe nimic în plus, trimiți din start ce ai la îndemână, clar și lizibil.
Mai e un detaliu care ajută: să precizezi un cont bancar pe care să se facă restituirea, dacă asigurătorul restituie în cont. Nu toate companiile fac asta identic, dar în general e ruta rapidă.
Cum arată notificarea, în termeni omenești
Nu ai nevoie de poezie. Ai nevoie de claritate. Scrii că ai vândut vehiculul identificat prin numărul de înmatriculare și seria VIN, că ai transmis dreptul de proprietate la o anumită dată, că soliciți încetarea poliței RCA în baza documentelor atașate și că ceri restituirea primei pentru perioada rămasă.
Dacă vrei să fii și mai riguros, menționezi seria și numărul poliței și perioada ei de valabilitate. Cu cât e mai ușor pentru omul care citește să găsească polița în sistem, cu atât se mișcă mai repede.
Când încetează polița și ce se întâmplă cu perioada nefolosită
Aici e partea care creează confuzie. Mulți cred că, dacă au vândut mașina pe 10, polița încetează pe 10. Dar încetarea e legată de notificarea către asigurător, cu acte. De aceea insist pe ideea de a face notificarea cât mai repede.
Restituirea se calculează proporțional cu perioada rămasă neexpirată, dar există condiția importantă să nu fie despăgubiri plătite sau datorate pentru evenimente din perioada în care polița a fost valabilă. Dacă ai avut o daună pe RCA în timpul acela, e posibil ca dreptul la restituire să se schimbe sau să dispară, în funcție de situație. În plus, dacă asigurătorul restituie suma și, ulterior, apare obligația de plată a unei despăgubiri pentru un eveniment acoperit în perioada aceea, asigurătorul poate cere înapoi suma restituită. Nu e ceva ce se întâmplă zilnic, dar e bine să știi că există această posibilitate.
În cât timp primești banii
De obicei, după ce cererea e înregistrată și acceptată, restituirea se face într-un termen relativ scurt. Sunt reglementări și ghiduri publice care vorbesc despre un termen de maximum zece zile pentru restituire, calculat de la momentul solicitării, atunci când sunt îndeplinite condițiile. În realitate, depinde și de cât de repede răspunde compania, de cât de complete sunt actele și, uneori, de perioada din an. În decembrie, de exemplu, se mișcă altfel toate.
Dacă întârzie nejustificat, nu te sfii să întrebi, politicos dar ferm, ce lipsește. Uneori e doar un detaliu, un act scanat prost, un cont bancar scris greșit, un fișier care nu s-a atașat. Sună banal, dar exact banalitățile astea blochează dosare.
Bonus-malus și liniștea ta pe viitor
Sistemul bonus-malus e un fel de memorie a șoferului și a polițelor lui. Nu intru în toate subtilitățile, că nu ajută. Ce ajută e să înțelegi că, dacă mașina rămâne cu RCA pe numele tău, iar noul proprietar face o daună, există riscul ca istoricul să se ducă într-o direcție care nu te avantajează când vei face următoarea poliță.
Am văzut oameni care au vândut mașina, au uitat de RCA, și după câteva luni s-au trezit că plătesc mai mult la noua asigurare, fără să înțeleagă de ce. Și, sincer, e una dintre acele situații în care îți vine să spui nu e corect, dar tot tu trebuie să demonstrezi că nu mai aveai legătură cu mașina.
Notificarea către asigurător și încetarea poliței îți protejează exact acest lucru. Te scoate, oficial, din ecuație.
Cum procedează cumpărătorul ca să fie acoperit din prima zi
Din perspectiva cumpărătorului, cel mai important e să nu plece cu mașina fără să aibă o poliță valabilă pe numele lui. Aici nu e vorba de frică, ci de o regulă de circulație și de bun-simț financiar. O tamponare mică poate deveni un dezastru dacă nu ai RCA.
În plus, cumpărătorul are de făcut transcrierea dreptului de proprietate într-un anumit termen și, în mod obișnuit, pentru dosar are nevoie de dovada RCA. Dacă polița e pe numele altcuiva, riști să te întorci de la ghișeu cu dosarul respins. Nu e capăt de țară, dar e pierdere de timp.
Când și cum îți faci polița pe numele tău
Cel mai simplu e să o faci înainte să pleci cu mașina. În ziua vânzării, stai lângă vânzător, aveți actele în față, ai seria VIN, ai numărul de înmatriculare, ai datele tale din buletin. În câteva minute ai polița emisă.
Da, o poți face și la broker, și la o agenție, și printr-un asigurător direct. Important e să fie emisă corect, cu numele tău, cu datele mașinii, cu perioada pe care o vrei.
Dacă vrei o soluție rapidă, pentru că așa merg lucrurile azi, poți să compari și să cumperi rca ieftin online direct, fără să-ți pierzi jumătate de zi. Spun asta fără patos, doar pragmatic: uneori ai nevoie de poliță acum, nu mâine.
Atenție la datele trecute în poliță
Aici se fac greșeli din grabă. Un VIN scris cu o literă în plus, o cifră inversată, o adresă greșită. Când îți vine polița pe email sau în aplicație, merită să o citești o dată, ca pe un contract simplu. Nu e genul de document pe care să-l lași necitit doar pentru că pare standard.
Dacă mașina urmează să primească alt număr de înmatriculare, cum e cazul unor situații speciale, polița se poate face pe serie VIN și se actualizează ulterior. Dacă numărul rămâne același, e mai simplu. Ideea e să fie consecvent cu actele cu care te vei prezenta la transcriere.
Verificarea poliței în baza oficială
O mică liniște în plus vine când verifici că polița apare în baza de date. Există platforma AIDA, administrată de BAAR, unde poți verifica valabilitatea unei polițe RCA după numărul de înmatriculare sau după seria VIN. Uneori apare imediat, uneori după ce asigurătorul își face raportarea. Dacă nu apare instant, nu înseamnă automat că nu e valabilă, dar merită să urmărești.
Cum vă sincronizați, vânzător și cumpărător, ca să iasă curat
Aici e partea cea mai omenească: nu e doar procedură, e și comunicare. De multe ori, oamenii se feresc să spună direct ce au nevoie, ca să nu pară suspicioși. Dar adevărul e că suspiciunea apare tocmai când nu spui clar.
Vânzătorul are dreptul să spună: eu închid polița mea după ce ai polița ta. Cumpărătorul are dreptul să spună: eu îmi fac polița mea dacă îmi dai toate datele corecte și dacă semnăm actele azi.
Apoi fiecare își vede de treabă. Nu e niciun conflict aici, e doar ordine.
Un obicei bun e să vă faceți schimb de dovezi. Cumpărătorul îți trimite polița lui, tu îi trimiți confirmarea că ai notificat asigurătorul sau că ai cerut încetarea. Nu pentru control, ci pentru liniștea ambelor părți.
Greșelile care se repetă, pentru că par mici
Uneori se strică totul de la o chestie minoră, o scanare neclară, o poză făcută pe întuneric, o dată scrisă aiurea. Alteori se strică de la o presupunere.
Una e să crezi că polița veche e suficientă până expiră și că restul se aranjează de la sine. Alta e realitatea de la transcriere și din bazele de date, unde numele contează, iar dosarul se împiedică de detalii aparent mici.
Mai apare și ideea că poți anunța asigurătorul oricând și că restituirea se calculează automat de la data vânzării. Dacă întârzii cu notificarea, riști să împingi data încetării mai târziu și să recuperezi mai puțin. În loc să fie o procedură simplă, devine o discuție în care tu trebuie să explici de ce ai lăsat timpul să curgă.
Iar bonus-malusul, deși pare teorie, se simte direct în prețul următoarei polițe. Dacă mașina rămâne pe numele tău în sistem, te expui la surprize.
Situații speciale care merită un minut de gândire în plus
Viața nu vinde doar mașini simple, pe persoană fizică, cu actele perfecte. Apar și cazuri în care te întrebi dacă nu cumva ești într-un episod de comedie administrativă.
Mașina vândută de o firmă sau cumpărată pe firmă
Dacă una dintre părți e persoană juridică, actele se înmulțesc, dar principiul rămâne același. Asigurătorul va cere dovada transmiterii proprietății și datele de identificare ale firmei. Pentru cumpărător, polița trebuie să fie pe numele firmei, cu CUI, cu adresă, cu tot. Aici apar mai des greșeli de completare, fiindcă oamenii scriu denumirea prescurtată sau omit un element.
Mașina în leasing
La leasing, proprietarul din acte poate fi societatea de leasing, iar tu ești utilizator. Transferul se face după reguli specifice contractului de leasing. Nu te arunca să vinzi sau să cumperi fără să întrebi exact cine apare ca proprietar și cine are dreptul să notifice asigurătorul. În astfel de cazuri, de multe ori compania de leasing are propriile proceduri și poate condiționa schimbarea poliței.
Moștenire, succesiune, donație
Când proprietatea se schimbă prin moștenire sau donație, discuția despre documente justificative devine mai serioasă. Asigurătorul va cere actele care dovedesc noul drept de proprietate. Recomandarea mea e să nu te bazezi pe interpretări, ci să trimiți actele complete și să ceri în scris confirmarea încetării sau a modificării.
Ce faci dacă ai vândut mașina și ai uitat să anunți asigurătorul
Se întâmplă. N-are rost să te judeci singur. Important e să repari repede.
Primul lucru e să strângi actele de vânzare, să verifici data, să verifici ce ai scris pe talon și dacă ai copie. Dacă nu ai copie, o obții, de la tine, de la cumpărător, de unde poți. Apoi notifici asigurătorul cât mai repede și ceri încetarea.
Dacă între timp cumpărătorul și-a făcut poliță pe numele lui, cu atât mai bine. Dacă nu și-a făcut, și tu închizi polița, el va fi obligat să își facă imediat una ca să poată circula legal. Aici e locul acela delicat în care relația voastră poate deveni tensionată. Dar, realist, fiecare trebuie să își poarte responsabilitatea.
În cazul în care au apărut evenimente, accidente, daune, lucrurile se complică și poate fi nevoie de discuții suplimentare cu asigurătorul. În astfel de situații, e mai bine să comunici calm și în scris, cu documente, nu prin telefon, cu nervi.
Întrebarea care revine: se poate transfera efectiv polița, fără să se închidă?
Uneori oamenii au auzit că se poate face un act adițional și se schimbă proprietarul în poliță. Da, în anumite situații, compania poate accepta o modificare contractuală, dar nu te baza pe asta ca pe o regulă generală.
Pe de o parte, legea descrie încetarea contractului la notificarea transmiterii dreptului de proprietate. Pe de altă parte, companiile pot avea proceduri prin care emit o poliță nouă, pe același vehicul, de la o dată apropiată, și închid polița veche. Pentru tine, ca om, efectul e ceea ce contează: tu nu mai apari ca asigurat pentru un vehicul pe care nu îl mai deții, iar cumpărătorul apare corect, cu propriul lui calcul de primă.
Dacă vrei să verifici varianta actului adițional, întreabă direct asigurătorul. Dar nu te bloca în asta. Dacă răspunsul e nu, soluția standard, încetare și poliță nouă, rămâne cea mai curată.
Un exemplu simplu, ca să vezi unde poate scârțâi
Să zicem că vinzi mașina pe 3 aprilie. Cumpărătorul pleacă cu ea, îți spune că își face RCA în weekend. Tu, obosit, zici bine, și uiți.
Pe 18 aprilie, omul lovește ușor un alt vehicul într-o parcare. Completează amiabila în grabă, iar la rubrica asigurat trece numele tău, pentru că pe polița pe care o are la el încă ești tu. Păgubitul își repară mașina prin asigurător, totul merge înainte.
Pe 1 iunie, tu îți cumperi altă mașină și faci RCA. Te uiți la preț și ți se pare mai mare decât te așteptai. Începi să întrebi, să cauți, să dai telefoane. Abia atunci îți aduci aminte că nu ai notificat vânzarea.
Nu spun că fiecare caz ajunge aici, dar mecanismul e realist. Și, culmea, îl eviți cu un email trimis la timp.
Ce să faci ca să nu devină RCA-ul o discuție de familie
Dacă e să vorbim ca între prieteni, cea mai mare problemă la vânzarea mașinii nu e semnătura, ci după. Cine a mai făcut ce, cine a mai trimis ce, cine a mai promis ce.
De aceea, îți propun o disciplină simplă, fără dramatism. În ziua vânzării, cumpărătorul își face polița pe numele lui și ți-o trimite. Tu notifici asigurătorul, atașezi actele, ceri încetarea și restituirea. Păstrezi dovada trimiterii. Apoi, dacă vrei să fii și mai liniștit, verifici după câteva zile în baza de date că polița cumpărătorului apare activă și că a ta e închisă.
Nu e complicat, doar că trebuie făcut. Și da, știu, sună ca o corvoadă în plus, mai ales când credeai că ai terminat cu mașina. Dar e genul de corvoadă care îți cumpără liniște.
Dacă asigurătorul îți cere lucruri în plus sau îți respinge cererea
Se mai întâmplă să ți se ceară încă un document sau să ți se spună că actele nu sunt suficiente. Înainte să te enervezi, întreabă concret ce lipsește. Uneori e doar o semnătură care nu se vede, o pagină din contract, o copie după talon.
Dacă ai impresia că ți se cere ceva fără sens, ai dreptul să ceri clarificare în scris. Și ai dreptul să faci o sesizare către autoritatea de supraveghere, dacă e cazul. De multe ori, simplul fapt că comunici organizat și păstrezi tot în scris schimbă viteza cu care se mișcă lucrurile.
Dacă polița era plătită în rate și te întrebi ce se mai recuperează
Aici aud des aceeași întrebare, spusă cu un fel de teamă că răspunsul o să doară: dacă eu încă plătesc rate la RCA și vând mașina, mai pot opri ratele sau rămân bun de plată până la final?
În mod normal, odată ce polița încetează prin notificarea transmiterii proprietății, obligația ta de plată se oprește pentru viitor. Practic, nu mai are sens să plătești pentru o perioadă în care tu nu mai ai vehiculul. Totuși, ca să ajungi acolo, trebuie să faci încetarea corect, cu acte, și să primești confirmarea de la asigurător. Dacă lași polița în aer și ratele continuă să fie scadente, sistemele nu au de unde să știe că tu ai vândut.
În situația în care ai plătit deja o parte din primă, iar polița încetează, se face un calcul proporțional. Uneori rezultă că ai de primit înapoi, alteori că diferența e mică. În funcție de companie, pot apărea și comisioane bancare sau termene interne, dar ideea rămâne aceeași: încetarea oprește povestea, iar calculele se ajustează la perioada în care ai fost efectiv acoperit.
Două polițe pe același vehicul, fără să vrei
Se mai întâmplă un scenariu, mai ales când oamenii se grăbesc: cumpărătorul își face RCA pe numele lui imediat, ceea ce e bine, dar vânzătorul nu a notificat încă încetarea poliței vechi. Pentru o perioadă scurtă, mașina poate apărea cu două polițe valabile.
Nu intru în detalii tehnice, însă reține un lucru simplu: dublarea nu e o strategie, e un accident administrativ. Cel mai sănătos e ca vânzătorul să notifice rapid, iar cumpărătorul să păstreze dovada poliței lui. În felul ăsta, suprapunerea, dacă există, rămâne scurtă și se rezolvă prin încetarea celei vechi.
Dacă apare un accident între vânzare și momentul în care ai închis polița
Asta e partea care sperie, și e normal să sperie. Ai vândut mașina, nu o mai conduci, și totuși te gândești că ai putea fi tras în discuție pentru ceva ce s-a întâmplat după.
Din perspectiva persoanei prejudiciate, RCA-ul are rolul de a asigura despăgubirea, indiferent de toate subtilitățile dintre vânzător și cumpărător. Acolo se uită asigurătorul, acolo se uită și legea, la protecția terțului. Totuși, pentru tine, ca fost proprietar, pot apărea consecințe colaterale: telefoane, cereri de informații, întrebări despre cine conducea vehiculul, ba uneori și impact în bonus-malus dacă polița rămăsese pe numele tău.
Într-o asemenea situație, cel mai bun lucru pe care îl poți face e să ai actele în ordine și dovada datei la care ai vândut. Contractul de vânzare-cumpărare, copia talonului cu mențiunea de înstrăinare și notificarea către asigurător devin, brusc, mai valoroase decât credeai. Nu pentru a te certa cu cineva, ci pentru a arăta simplu și clar că, din ziua aceea, mașina nu mai era sub controlul tău.
Transcrierea și termenul care, uneori, se uită
Cumpărătorul are obligația să transcrie dreptul de proprietate. În ultimii ani, s-a tot vorbit despre termenul de 90 de zile și despre consecințele depășirii lui. Nu spun asta ca să sperii pe cineva, ci pentru că se leagă de RCA mai mult decât pare.
Dacă noul proprietar amână transcrierea, amână și normalizarea actelor. Asta înseamnă că circulă cu talonul pe numele altcuiva, își face ITP, merge la service, face revizii, dar în acte încă apare vechiul proprietar. În momentul în care apare un control sau un incident, se vede imediat această ruptură.
O poliță RCA pe numele cumpărătorului, făcută imediat după cumpărare, îl împinge, de fapt, spre transcriere. E un pas care îl obligă să continue cu actele, fiindcă deja are documentul pe numele lui și îi vine natural să vrea ca și talonul să ajungă la fel.
Un mic ritual de final, ca să știi că ai închis corect povestea
După ce ai trimis notificarea și ai primit confirmarea încetării, fă-ți un obicei să salvezi tot într-un loc. Contractul de vânzare-cumpărare, dovada că ai trimis către asigurător, răspunsul lor, dovada restituirii, dacă există. Nu pentru că te aștepți la necazuri, ci pentru că, dacă apare o întrebare peste un an, n-ai chef să cauți prin zece foldere.
Dacă ești cumpărător, păstrează polița în format digital și verifică după câteva zile că apare în baza oficială. Iar dacă observi neconcordanțe, le rezolvi imediat cu asigurătorul. În două săptămâni, când uiți detaliile, e mai greu.
Ultimul lucru pe care l-aș ține minte
Transferul RCA, așa cum îl folosim noi în vorbire, nu e o magie prin care polița ta devine polița altuia. E o despărțire curată și o asumare nouă. Tu ieși din contractul care te leagă de un vehicul pe care nu îl mai ai, iar cumpărătorul intră în propria lui poliță, cu numele lui, cu istoricul lui, cu responsabilitatea lui.
Când faci asta repede și cu actele la îndemână, RCA-ul devine un detaliu banal. Când îl lași pe mai târziu, se poate transforma în acea grijă care te urmărește exact când ai nevoie de liniște.
